Era o duminica dimineata lenesa, calda si cu nori cand ea se trezise. Lumina opaca ce intra pe fereastra ii ridica usor genele, din vis, pentru a o destepta in alt vis. Asternuturile albe dadeau o senzatie de raceala, insa atmosfera era placuta. Isi ridica usor trupul obosit, mic si alb ca norii de pe cer, pentru a-si incepe ziua. Ea nu era ancorata-n realitate, ziua o facea sa se piarda undeva intr-un loc indepartat, spre orizonturi mai aurii si mai calde. Insa singurul loc accesibil destul de cald pentru moment ii era patul, asa ca se baga la loc in cuibul ei de visare si lenevi acolo cateva minute. Fiind ora pranzului, se gandi ca ar trebui sa ia “marele-dejun”, asa cum ii placea ei sa-si numeasca masa de pranz. Insa tot ce isi facu loc in micul ei torace, in interiorul coastelor fragile, era doar o cana de cafea. Dulce-amaruie, o bea doar duminica, atunci cand avea timp si cand avea chef sa piarda vremea in casa, ascultand muzica, citind o carte sau pur si simplu meditand la diverse lucruri. Asta ii placea sa faca cel mai mult, era totusi o hedonista convinsa.